Casa Tătărescu: Memorii arhitecturale și politice ale unei elite interbelice la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, ascunsă în ritmurile line ale Străzii Polonă, o casă vorbește prin proporțiile ei moderate și detaliile încărcate de semnificație. Casa Tătărescu nu este doar un simplu spațiu locuit, ci un martor tăcut al unei epoci traversate de tensiuni politice, aspirații democratice și evoluții culturale. Cum se intersectează aici biografia complexă a prim-ministrului Gheorghe Tătărescu cu o arhitectură ce evită grandiosul pentru a-și sublinia un ethos de discreție? Și ce înseamnă astăzi acest edificiu, transformat în EkoGroup Vila, pentru memoria bucureșteană și pentru patrimoniul interbelic resuscitat?

Casa Tătărescu: O arhitectură a memoriei politice și culturale în București

Gheorghe Tătărescu – politician aflat în prim-planul istoriei României interbelice – și-a construit nu doar o carieră framântată de compromisuri și efervescențe politice, ci și o reședință emblematică pentru rafinamentul eticii puterii. Casa Tătărescu, o vilă interbelică de dimensiuni modeste, însă cu proporții impecabile și detalii considerate, își păstrează acest rol înainte de toate simbolic, fiind astăzi reînviată sub numele EkoGroup Vila, un spațiu ce continuă să conserve memoria unei epoci fără a o înlătura.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca unei politici ambivalente

Departe de orice idealizare, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se profilează ca o figură politică sijlecă, străbătută de dileme și adaptări. Jurist cu doctorat la Paris pe tema regimului electoral românesc, el anticipa cu luciditate pericolele „minciunii electorale” și deficitul de legitimare parlamentar-democratică. Promotor al reformelor prin vot universal și politician de mare pragmatism, a condus guvernul României în două mandate (1934–1937, 1939–1940), în epoci marcate de tensionări interne și externe. Compromisurile pe care le-a acceptat – legate de autoritarismul regimului regal sau de colaborarea cu guvernul comunist Petru Groza – nu îl exclud din discutarea riguroasă a istoriei, ci îi definesc ambiguitatea.

Casa ca prelungire a puterii și a reținerii private

Locuința de pe Strada Polonă, nr. 19, nu este o solemnă demonstrație a statului, ci o prelungire discretă a unei vieți trăite sub tensiunea publică. Scara relativ modestă a casei contrastează puternic cu opulența clasică a reședințelor politicienilor contemporani. Aici, puterea se măsoară în echilibru și proporții, nu în amplificări spațiale sau ostentații. Biroul premierului, situat la entre-sol, cu un acces lateral discret și un portal inspirat de bisericile moldovenești, este emblematic în acest sens: un spațiu restrâns, modest, dar suficient pentru deciziile cruciale ale unui stat aflat în furtunile deceniilor ‘30 și ‘40. Casa nu funcționează astfel doar ca o locuință privată; ea devine un spațiu de negociere a puterii gestionată cu prudentă.

Identitate arhitecturală: sinteza mediteraneană și neoromânească

Arhitectura Casei Tătărescu este o mărturie a rafinamentului interbelic, proiectată inițial de Alexandru Zaharia, apoi elaborată mai detaliat de asociatul său, Ioan Giurgea. Vila reprezintă o fuziune subtilă între influențe mediteraneene—vizibile în luminozitate, deschiderea către grădină și folosirea pietrelor naturale—asociate cu accente neoromânești, prezente în portalurile cu rezonanțe moldovenești și coloanele filiforme variate, dar unitare în spirit.

În această vilă, fiecare detaliu poartă o semnificație etică și culturală: proporțiile nu sunt nici excesive, nici anemice, iar finisajele reflectă o preocupare pentru calitate și sobrietate.

Șemineul este o piesă centrală a interiorului, creat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, care imprimă accente neoromânești și moderniste;
Ancadramentele ușilor, tot opera Miliței Pătrașcu, întăresc această corelație discretă între tradiție și modernitate;
Parchetul din stejar masiv și feroneria de alamă patinată indică o artă a detaliului pusă în slujba unei estetici responsabile;
Grădina interioară, cu diferențe de nivel și spirit al curților mediteraneene, evocă România interbelică cosmopolită, cu legături culturale vizibile până la Balcic.

Arethia Tătărescu și influența culturală feminină

Multă vreme invizibilă în lumina reflectoarelor politice, Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, a fost însă o veritabilă arhitectă morală și culturală a vieții publice a familiei. Beneficiară oficială a proiectului arhitectural, ea a fost preocupată de evitarea oricărui opulence neadecvat și a vegheat la constanța unei estetici moderate, în concordanță cu statutul familiei. Apropiată de comunitatea artistică și implicată în renașterea meșteșugurilor tradiționale, Arethia a fost esențială în susținerea întoarcerii lui Constantin Brâncuși în țară și în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu.

Ruptura comunistă: degradare și tăcere

Odată cu epoca comunistă, casa suferă o scindare simbolică: este confiscată, golită de semnificația sa inițială și de locuirea familială specifică. În absența unui proprietar recunoscut, spațiul devine un simbol al unui trecut `vinovat`, iar degradarea devine atât materială – prin compartimentări inadapte și intervenții pragmatic administrative –, cât și morală, prin negarea memoriei politice a familiei Tătărescu.

Chiar dacă demolările radicale au fost evitate, continuitatea spațială și arhitecturală a fost alterată prin neglijență sistematică, iar grădina și finisajele au pierdut gradual din expresivitate. Această situație reflectă într-un plan micro istoria largă a României postbelice, între marginalizarea elitei interbelice și impunerea unei noi ordini.

Deriva post-1989: controverse și redescoperiri

După Revoluție, Casa Tătărescu devine scena unor intervenții contradictorii: trece prin mana unor proprietari particulari a căror viziune, uneori impulsivă și lipsită de respect față de patrimoniu, duce la modificări drastice și asocierea spațiului cu funcțiuni nepotrivite, cum ar fi un restaurant de lux. Aceste decizii au prilejuit critici severe, evidențiind tensiunea dintre valorizarea economică și protecția culturală a monumentului.

Un pas important în această poveste o reprezintă implicarea unei companii britanice care a inițiat restaurarea atentă, cu revenirea aproape completă la proiectul original semnat de Zaharia și Giurgea, redând echilibrul interior și respectul pentru materialele și proporțiile autentice.

Astfel, Casa Tătărescu reflectă la scară redusă zbaterile unei societăți care, încă în căutarea unei identități post-comuniste, încearcă să reînvie și să înțeleagă trecutul său complex.

EkoGroup Vila: memorie și continuitate culturală controlată

În prezent, această vilă istorică funcționează sub denumirea EkoGroup Vila, marcând un moment de împlinire a ciclului de recuperare culturală și istorică. Clădirea păstrează clar urmele biografiei lui Gheorghe Tătărescu, fără a se închide în muzealizare statică, ci oferind un spațiu viu de intâlnire culturală, manifestări și reflecție.

Această „așezare responsabilă” în circuitul public este un gest care transcende simpla restaurare decorativă și vorbește despre conștiința istorică a unei societăți care, prin intermediul Casei Tătărescu, revalorifică sensul spațiilor istorice pe care le deține. Accesul se face pe bază de bilet, în funcție de evenimentele programate, o metodă ce asigură atât protecția locului, cât și contactul selectiv și conștientizat cu publicul.

Pentru cei interesați de o incursiune aprofundată în acest univers, contactează echipa EkoGroup Vila pentru programări și vizite private.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

Who was Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician, twice Prime Minister (1934–1937 and 1939–1940), influential in interwar and postwar Romanian politics. His career reflected complex negotiations between democratization, authoritarian tendencies, and adapting to communist realities.
Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
No. Gheorghe Tătărescu the politician should not be confused with Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), a 19th-century Romanian academic painter. Their lives and domains were completely distinct.
What architectural style defines Casa Tătărescu?
The villa is an early example of Bucharest interwar architecture blending Mediterranean influences with Neo-Romanian style, conceived by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, with artistic elements by sculptor Milița Pătrașcu.
What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
Arethia Tătărescu was the official beneficiary and cultural driving force behind the villa’s design, ensuring sobriety, aesthetic coherence, and fostering connections to artistic circles like that of Brâncuși.
What is the function of the building today?
Today, the building operates as EkoGroup Vila, a restored cultural venue offering controlled public access, which preserves its historical and architectural integrity without erasing its complex past.

Casa Tătărescu este mai mult decât un simplu monument: este un spațiu în care memoria politică, sensibilitatea culturală și arhitectura se întrețes cu responsabilitatea contemporană de a conserva și a reflecta. Vizitarea acestui loc oferă șansa de a pătrunde în subtilitățile unei epoci tumultoase, prin materializarea unui spațiu atent gândit, nu doar al unui politician, ci al unei lumi întregi. Pentru cei care doresc să exploreze această legătură între trecut și prezent, între putere și restricție, Casa Tătărescu – azi EkoGroup Vila – oferă o experiență culturală în egală măsură captivantă și edificatoare.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.